În secolele al XV-lea și al XIII-lea î.Hr., scaunele pliante sau taburete erau folosite ca scaune în regiunea mediteraneană. Scaunele sunt folosite și ca morminte în mormintele cele mai bogate. Scaune pliante din abanos și fildeș cu accesorii din aur au fost găsite în mormântul lui Tutankhamon din Egipt.
Scaunele pliante au fost folosite în epoca bronzului în nordul Europei, Egiptul antic, Grecia minoică și Roma antică. Cadrul este realizat în principal din lemn și rareori din metal. Lemnul este incrustat cu sculpturi artistice, aurit si decorat cu fildes. În nordul Europei, rămășițele a peste 18 scaune pliante sunt cunoscute ca epoca bronzului datând din nordul Europei, cum ar fi scaunele pliante daensen și scaunele guldh ø J.
Scaunele pliante au fost deosebit de populare în Evul Mediu. Este prețuit ca mobilier de ceremonie. Din secolele al XV-lea și al XVI-lea, scaunele pliante au fost în mare parte echipate cu cotiere și tetiere. Desigur, scaunele mai noi întâlnite adesea în funcții și activități sunt numite și scaune pliante. Sunt portabile și ușor de utilizat.
Brevetul timpuriu al scaunului pliabil a fost propus de John Cram în 1855. În 1947, Fredric Arnold a creat scaune pliante XXX din aluminiu cu legături din material pentru scaune și spătar. Până în 1957, Fredric Arnold din Brooklyn, New York, producea peste 14000 de scaune pe zi. În zilele noastre, scaunele pliante sunt fabricate în principal din plastic dur, metal sau lemn. Scaunele pliante pot fi împărțite în diferite categorii.
